Atât cheltuielile, cât și veniturile unei societăți pot fi împărțite în fluxuri financiare monetare și fluxuri financiare nemonetare.
În prima categorie putem încadra cheltuielile fixe și variabile ale companiei, precum și veniturile generate din activitatea de bază (venituri din exploatare) sau venituri financiare (venituri din dobânzi, titluri de plasament, etc.). Aceste fluxuri financiare influențează în mod direct cash flow-ul companiei, volumul lor având un impact pozitiv sau negativ asupra disponibilităților bănești.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie, lucrurile stau puțin diferit. Fluxurile financiare nemonetare pot cuprinde cheltuiala cu amortizarea mijloacelor fixe.
Mai exact, în contabilitate se înregistrează lunar cheltuiala cu amortizarea mijlocului fix, dar acest lucru nu afectează cu nimic situația disponibilităților bănești.
Să luăm un practic: Societatea Alfa achiziționează un program software în valoare de 9.000 de lei (fără TVA) care va fi amortizat într-o perioadă de 3 ani (9.000 lei / 3 ani = 3.000 lei). În fiecare lună, timp de 3 ani, în contabilitate se va înregistra cheltuiala cu amortizarea în valoare de 250 de lei (3.000 lei / 12 luni = 250 lei). În felul acesta, plata mijlocului fix este o cheltuială monetară și reduce disponibilitățile bănești ale companiei.
În schimb, pentru că înregistrarea cheltuielii cu amortizarea este o cheltuială nemonetară, aceasta va influența doar contul de profit și pierdere din situațiile financiare. Practic, în fiecare lună se va scădea din EBITDA (profitul înainte de amortizare, dobânzi și cheltuielile cu impozitul pe profit) valoarea amortizării de 250 de lei.
Din acest motiv, există cazuri în care încasările sunt egale cu plățile și societatea este în punctul de echilibru, dar cu toate acestea, în situațiile financiare, se înregistrează pierdere din cauza cheltuielii cu amortizarea.
La fel stau lucrurile și în cazul veniturilor nemonetare cum ar fi spre exemplu veniturile din reevaluarea mijloacelor fixe. Să presupunem că avem un teren a cărui valoare contabilă înregistrată la data achiziționării este de 9.000 de lei. După trei ani suntem nevoiți să reevaluăm terenul și apelăm la un evaluator autorizat. Potrivit raportului de evaluare, la data evaluării, activul nostru valorează 12.000 de lei. În cazul acesta, în contabilitate vom înregistra 3.000 de lei ca și venit din reevaluare. Cu toate că valoarea activelor companiei a crescut în situațiile contabile cu 3.000 de lei, acest lucru nu influențează cu nimic disponibilitățile bănești.
În încheiere, este important de reținut faptul că atât veniturile, cât și cheltuielile nemonetare influențează direct indicatorii de profitabilitate ale societății.
